Ce este reprezentarea?

Reprezentarea este primul nivel de organizare a activității mintale autonome, independent de prezența și acțiunea directă a obiectelor externe. Sursa ei o constituie, firește, informațiile furnizate de senzații și percepții, iar baza ei obiectivă este capacitatea mnezică a creierului.

Proprietățile reprezentărilor

Reprezentarile au mai multe proprietati commune care, indifferent de tipul lor, le face sa constituie o clasa distincta de produse psihice:
1. Figurativitatea: potrivit definiției de mai sus, reprezentările redau ceea ce este tipic pentru un obiect, caracteristicile care trec dincolo de exemplarele particulare dintr-o anumită clasă de obiecte. Imaginea obținută prin reprezentare este semnificativă pentru ceea ce obiectele au în comun. Schematizarea și generalizarea prin care se ajunge la reprezentare nu trec însă dincolo de configurațiile concrete, de posibilitatea identificării obiectuale.
2. Operativitatea: J. Piaget definește reprezentarea ca o "reconstrucție operatorie" care nu se poate realiza decât în prezența operațiilor intelectuale și a limbajului extern. Caracterul operațional decurge la reconstituirea obiectelor la nivelul trăsăturilor definitorii, ceea ce permite îndepărtarea de schema structurală a obiectului. Acest caracter permite, de exemplu, redarea simultană a succesivului (ne putem reprezenta în 2-3 minute derulări care în realizarea lor durează mult mai mult timp) sau transformarea simultanului într-o succesiune (un arhitect poate avea în minte proiectul unei clădiri, pe care îl va transpune dupa aceea, succesiv, pe hârtie, după cum constructorul va încerca realizarea succesivă a proiectului conceput de arhitect).
3. Panoramizarea: reprezentarea permite îmbinarea în imaginea mintala rezutată în urma procesului a unor dimensiuni ale obiectelor care nu pot fi percepute la propriu decât succesiv (spre exemplu, un cub nu poate fi perceput decât ca având trei fețe, în timp ce la nivelul reprezentării se pot reda toate fețele sale).
4. Integrarea: la nivelul reprezentării se realizează o reunire a dimensiunii sensibile cu cea intelectuală, astfel încât se poate aprecia ca "fiecărei figuri îi corespunde un sens și fiecărui sens o figură" (Mielu Zlate).
5. Autonomia: deja la nivelul reprezentării se poate pune în evidență capacitatea de desprindere de purtătorul lor concret pentru a circula în mediul social al acestuia. În virtutea acestei capacități reprezentările pot deveni constrângătoare pentru comportamentul individului, ele fiind receptate ca venind din lumea exterioară.
6. Caracterul social: reprezentările exprimă întotdeauna un fond cultural comun, așa încât se pot pune în evidență la nivelul lor componente sociale.

Rolul reprezentărilor în cunoaștere și activitate

Rolul deținut de reprezentări în cunoaștere este deosebit în măsura în care se poate afirma că majoritatea mecanismelor psihice au ca punct de plecare, ca punct de sprijin sau chiar ca material concret reprezentările. Sistematizând, se poate aprecia că reprezentările dețin în cadrul cunoașterii și acțiunii umane următoarele funcții:
1. Permit "progresul" percepției, realizarea acesteia de o maniera completă și adecvată;
2. Constituie "materia primă" pentru gândire și operațiile sale, pentru imaginație și procedeele acesteia;
3. Reprezintă un punct de plecare în evoluția gândirii, în măsura în care imaginea, schematizând datele percepției, ușurează operațiile gândirii, în special abstractizarea, constituind un intermediar între cunoașterea senzorială și concepte. Astfel, sub acțiunea operațiilor gândirii, imaginea - reprezentarea se transformă în concept figural , în care se rețin doar însușirile esențiale ale formei și configurației obiectelor. Prototipul acestui gen de concepte cu baza direct în reprezentare îl constituie figurile geometrice, la care trăsăturile definitorii sunt forma și raporturile dintre elementele componente. În rezolvarea problemelor de fizică, mecanică sau de geometrie, reprezentarea care însoțește raționamentul devine esențială atât pentru decodificarea figurală a formulărilor verbale - construirea figurii, cât și pentru identificarea soluției corecte;
4. Permit concretizarea gândirii verbal-abstracte;
5. Constituie una dintre sursele de informație importante pentru subiectul uman concret;
6. Sunt instrumente de planificare și reglare a conduitei umane, prin integrarea în diferite tipuri de activități (de joc, de învățare, de rezolvare de probleme, de muncă, de creație);
7. Pot deține o funcție catharică, adică de detensionare nervoasă, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp;
8. Reprezentările definesc ceea ce este realitatea pentru subiect (omul nu reacționează la realitate așa cum este ea, ci așa cum îi este reprezentată, respectv așa cum o anticipă și o așteaptă, fiind vorba , aici, în primul rând, nu de reprezentările individuale, ci de cele sociale);
9. Permit orientarea noastră în spațiu, la nivel mintal putându-se vorbi despre "hărți psihologice" care ne permit orientarea într-un anumit spațiu (în orașul natal, spre exemplu, unde diferitele localități nu au o aceeași încărcătură "simbolică", diferitele zone nu sunt la fel de bine conturate, etc.);