Prin personalitate înţelegem elementul stabil al conduitei unei persoane sau ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de alte persoane. Aceasta îmbină atât trăsături generale, cât şi trăsături particulare. Personalitatea se formează încă de la naştere şi continuă să se dezvolte pe tot parcursul vieţii, având la bază ereditatea şi fiind puternic influenţată de relaţiile interpersonale şi sociale.
Pentru a înţelege mai bine acest element, trebuie să observăm diferenţa dintre termenul de „personalitate” şi cei de "individ" sau "persoană". Cuvântul "individ" se referă la orice fiinţă vie, ca reprezentant al speciei sale. El desemnează totalitatea însuşirilor fizice, biologice şi psihice ale fiinţei respective, identice la toţi ceilalţi care fac parte din specia sa. În cadrul indivizilor, distingem şi specia umană. Termenul de „personalitate” are, aşadar, un conţinut mai bogat decât cel de „persoană”. Acesta subliniază faptul că fiecare om are o serie de trăsături tipice, proprii tuturor oamenilor, indiferent de loc şi timp, care rămân stabile şi se manifestă constant în comportament.
Conform unui studiu realizat de psihologul american, Gordon Allport, personalitatea este alcătuită din numeroase trăsături, structurate pe trei niveluri. Primul nivel este format din două sau trei însuşiri cardinale, care domină comportamentul nostru. Cel de-al doilea nivel cuprinde între zece şi cincisprezece trăsături principale, care pot fi uşor identificate şi care se manifestă stabil în conduita umană. Ultimul nivel înglobează sute de trăsături secundare, pe care le observăm cu mai multă dificultate. A caracteriza personalitatea cuiva înseamnă a observa toate aceste trăsături.