-proces cognitiv, sunt integrate informațiile primite prin intermediul simțurilor
despre lumea externă și despre noi înșine;
-produs al procesului psihic, concretizat în imaginea care se formează sub acțiunea
nemijlocită a stimulilor asupra simțurilor.
În realitate, percepția nu este posibilă fără senzații și nici nu este o simplă sumă de
senzații, deoarece percepția este un nivel superior de refletare a realității.
-orientarea spre stimul(reacția);
-detecția stimulului(extragerea unei cantități suficiente de informație);
-discriminarea stimulului (momentul descoperiri stimulului);
-identificarea obiectului(parcurgerea a două etape: identificarea categorială și
identificarea individuală);
-interpretarea obiectului rezultă din legătura percepției cu activitatea și cu
comportamentul, faza în care se stabilesc legături pragmatice între imaginea perceptivă și
stările interne de necesitate ale subiectului.
1.Legea integralității-structuralității exprimă caracterul de sistem ierarhic organizat al
imaginii perceptive.
2.Legea selectivității ne arată că percepția noastră este orientată spre un anumit obiect
selectat dintr-un câmp perceptiv mai vast.
3.Legea constantei perceptive exprimă rezistența imaginii perceptive la modificarea
contextului în care este prezentat obiectul.
4.Legea proiectivității sau a obiectualității este o lege caracteristică numai percepției și
este raportată numai la obiect.
5.Legea semnificației determină tot ce are importanță pentru om să intre în câmpul său
perceptiv.
Deși percepțiile se produc în condițiile acțiunii directe a stimulilor asupra organelor
de simț, deci reflectă în mod adecvat realitatea, în anumite condiții apar denaturări. Dar se
pot face și erori iar toate aceste posibilități de eșec în realizarea procesului perceptiv
dovedesc încă o dată caracterul procesual, complexitatea și importanța sa în ansamblul
vieții psihice umane. Aceste erori sunt numite "normale".