Memoria este funcția generală, grație căreia omul înmagazinează, conservă apoi
actualizează sau utilizează informațiile pe care le-a întâlnit în cursul experienței anterioare.
Conținutul memoriei este divers cuprinzând imagini, trăiri afective, idei, mișcări și
deprinderi.
Memoria este un proces psihic activ, selectiv, cu un caracter situațional sau
contextual, mijlocit și organizat logic și sistemic, trăsături esențiale care o integreaza în
structura proceselor și activităților specifice omului.
Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esențiale:
a)este activă: în sensul că dispune de operatori proprii pentru prelucrări, evaluări și
reorganizări logice astfel încât cele memorate suportă modificări importante.
b)este selectivă: omul reține și reactualizează numai o parte a informațiilor în funcție
de motivația avută, de interesele celui care memorează, de vârstă, de gradul de cultură, etc.
c)este situațională sau contextuală: anume înregistrarea și reactualizarea
informațiilor se realizează prin raportarea și încadrarea în anumite coordonate de spațiu și
timp.
d)este organizată logic și sistemic: între informațiile memorate stabilindu-se
legături de semnificație, de asemănare-contrast, de subordonare-incluziune.
Procesul memoriei este:
Memorarea: este primul proces al memoriei și constă în întipărirea informațiilor în
mod activ și selectiv.
Formele memorării:
1)Dupa prezența intenției, a scopului, a efortului voluntar, memorarea poate fi:
a)voluntară: este subordonată intenției, scopului și controlului deliberat,
desfășurându-se în toate fazele. Este mai productivă decât cea involuntară deoarece
beneficiază de un caracter multimediat și de un rol reglator al limbajului verbal.
b)involuntară: se caracterizează prin înregistrarea, păstrarea și
reactualizarea informațiilor. Se realizează fără ca noi să intenționăm și să ne propunem în
mod special acest lucru.
2)După perzența sau absența gândirii, memorarea poate fi:
a)mecanică: efectuată în lipsa înțelegerii, ducând la o învățare formală;
b)logică: bazată pe înțelegerea sensurilor și a semnificațiilor materialului de
memorat.
După durata păstrării, memoria este:
a)senzorială: face posibilă percepția. Memoria senzorială mai este numită și memorie de
foarte scurtă durată(0-5 secunde).
b)de scurtă durată: asigură stocarea informației pentru un timp scurt(15-20 secunde);
c)de lungă durată: păstrează informațiile un timp îndelungat, uneori toată viața. În cadrul
memoriei de lungă durată se pot distinge:
-memoria episodică: ce cuprinde evenimente trăite personal de
subiect, localizabile în timp și spațiu;
-memorie semantică: alcătuită din idei, concepte, operații, scheme,
convingeri, etc.
Memoria de lungă durată pune în evidență diferențele individuale în
manifestarea memoriei.
3)După modalitatea informațională preferențială distingem:
a)memorie perceptivă;
b)memorie verbală;
c)memorie procedurală;
d)memorie afectivă.
Calitatile cele mai importante ale memoriei sunt:
- volumul memoriei:cantitatea de material pe care il putem memora,pastra si reactualiza
- mobilitatea memoriei: capacitatea de a acumula noi cunostinte,de a le reorganiza ,de a
le modifica pe cele existente.
- rapiditatea fixarii:usurinta memorarii
- trainicia pastrarii : informatiile engramate sunt conservate correct o lunga perioada de
timp.
- fidelitatea reactualizarii:corectitudinea si precizia cu care infirmatiile sunt redate
- promtitudinea reactualizarii:realizarea rapida.
Ca fenomen normal ,uitarea se manifesta in mai multe fenomene:
1) uitare totala:cand cele memorate anterior sunt trecute complet sub pragul de activare;
2) uitare partiala:in care se trec sub pragul de activare anumite date,denumiri etc;
3) Uitare situationala:lapsusuri,blocaje temporare;
Uitarea se produce instantaneu sau treptat.